Capitolul 7:Decizia

Focul din gatul meu izbugni din nou in timp ce eram cu Esme in camera.
-Esme…ma arde…gatul. am spus eu cu gatul in flacari.
-Carlisle…a spus Esme si Carlisle a fost intr-o secunda in camera urmat de Edward. Cred ca Rosalie ar trebui sa vaneze cat mai repede,ii este sete.
-Cu siguranta,a spus Carlisle. Spune-mi mai intai vrei sa bei sange uman?
M-am gandit o secunda la asta si nu voiam sa fiu un monstru care distruge vietile unor oameni nevinovati asa cum Royce mi-a distrus mie viata…
-Nu. Am spus eu hotarata.
-Bine,atunci…Edward mergi la vanatoare?
-Nu multumesc, am vanat acum trei zile si nu imi e sete. A spus Edward
-Haide Rosalie,vei merge cu mine si Esme sa te invatam sa vanezi.
Am plecat impreuna cu Esme si Carlisleprin padure. Eram mult mai rapida decat ei si imi placea atat de mult viteza, frunzele zburau in jurul meu cand treceam pe langa ele si pasarile zburau. Nici macar nu simteam ca ating pamantul la cat de repede alergam. La un moment dat mi-am auzit numele:
-Rose,Rosalie stai,asteapta…spunea Esme de undeva de dupa copaci.
M-am oprit si i-am asteptat si pe ei sa ajunga pentru a-mi spune ce sa fac, focul din gat iar a inceput sa arda cu putere.
-Deci…a spus Carlisle cand a ajuns. Asculta….
Am ascultatat cu atentie:se auzeau pasari ciripind,insecte mici miscandu-se prin iarba,se auzea undeva in partea de vest a padurii un rau sau o alta apa curgatoare, si in nord dar aproape de rau se auzea o turma de animale care se indreptau spre rau cu viteza.
-Sunt niste animale in partea de nord-vest. Am spus eu mandra de descoperirea mea.
-Ai dreptate a spus Esme,dar acum miroase.
Am adulmecat….primul miros a fost cel de brad,de pin,de iarba verde. Apoi mirosul dulce de vampir…am incercat sa miros mai departe… am simtit in sfarsit misosul de sange,gatul mi-a luat foc in acel moment si am pornit in cea mai mare viteza catre turma de capioare.
M-am ascuns bupa niste tufisuri,caprioarele ajunsesera deja la rau. Am mirosit din nou iat focul s-a declansat si el odata cu mirosul sangelui,gura mi s-a umplut de venin,m-am aplecat in pozitia din care il atacasem pe Edward de dimineata si gratioasa am sarit la gatul masculului care era foarte mare. In doua secunde am terminat cu masculul si m-am napustit asupra unei caprioare care nu apucase sa fuga…pe aceasta am savurat-o….sangele cald imi atingea gatul si stingea focul din el,simteam cum caprioara ramane fara putere si in acelasi timp fara o picatura de sange in corpul ei.
-Am terminat. I-am anuntat pe Carlisle si Esme care devorasera si ei cate o caprioara.
Inca imi mai este sete… am ascultat si adulmecat;era um urs nu foarte mare dupa sunetul pasilor care se apropia. Nu stiu daca voi putea sa-i vac fata…am spus eu ingrijorata.
-Draga mea,tu esti mai puternica si decat noi dar decat bietul ursulet…mi-a spus Carlisle cu un zambet pe fata.
M-am pozitionat si cand ursul a iesit dintre pomi m-am dus direct la gatul lui si i-am retezat jugulara…avea un gust mai dulce sangele lui. Am baut sangele ursului si am decis ca era de ajuns pentru azi.
-Gata,acum putem merge acasa?
-Sigur draga mea. Mi-a spus Esme.
-Carlisle,am intrebat eu alergand acum la nivelul lor….de ce sangele ursului era mai dulce decat al caprioarelor?
-Pai caprioarele sunt ierbivore…a spus Carlisle.
-Aha…deci oameni au gustul si mai dulce? Am intrebat curioasa, voiam sa stiu cat mai multe.
-Nu stiu…nu am gustat niciodata sange uman. Esme?
-Da Rose este mult mai dulce… a spus Esme un pic rusinata de faptul ca ea gustase sange uman.
-Rosalie…e timpul sa iei o decizie: vrei sa faci parte din familia noastra cu mine Esme si Edward sau vrei sa fi independenta? A intrebat Carlisle oprindu-se si fiind foarte serios.
M-am gandit putin la asta. Daca as fi independenta nu m-as putea niciodata acomoda cu viata asta si nici macar nu stiam cum e aceasta viata, si mai eram si singura…singura pentru totdeauna,umbland prin lume si ucigand tot ce-mi sta in cale. M-am cutremurat la gandul asta si m-am gandit la a doua obtiune sa stau cu ei: cu Esme sigur m-as intelege ca cu mama mea…mama pe care niciodata nu o sa o mai vad…. cu Carlisle nu ar fi nicio problema…el fiind asa intelegator dar Edward,Edward nu ma suporta si nu stiu de ce dar sentimentul era reciproc…dar sunt sigura ca puteam trai cu asta.
-Da raman cu voi. Am spus eu hotarata.
-Cat ma bucur a zis Esme si mi-a sarit in brate. Vei fi fiica mea.
-Pai atunci hai sa mergem acasa. Ne-a zis Carlisle…tata.
Am inceput sa alerg din nou prin padure cu parul blond fluturand in vant…soarele stralucea pe pielea mea…erau ca mii de duamante puse la un loc pe pielea mea alba. Eram fericita de decizia pe care o luasem si mai mi-am promis ceva: ma voi razbuna pe Royce si pe prietenii lui pentru tot ce mi-au facut. Am inceput sa rad cand m-am gandit cat vor suferii nemernicii aceia. Zburam aproape si radeam de suferinta pe care o vor indura ei.