capitolul 5:Arsura

In sfarsit era mai cald si am crezut ca viata mea s-a terminat dar durerea aceea tot nu inceta…decat cutitele de vant disparusera am auzit niste voci….
-Esme…Esme unde e Edward? Esme…Esme Cullen? Si Edward Cullen…stiu ca era o singura Esme in oras…niciodata nu am suportat familia Cullen pentru ca erau mai frumosi ca mine noroc ca ei niciodata nu s-au integrat in societate foarte bine…erau mai retrasi…o voce cristalina de femeie mi-a intrerupt gandurile:
-Carlisle,ce e cu ea? A intrebat femeia care credeam ca era Esme.
-Am simtit miros de sange si m-am dus sa vad ce se intampla…am gasit-o tipand de durere sau frig si era dezbracata…cred ca a fost violata.
-Ce ai de gand sa faci? A intrebat din nou Esme.
-Mai are foarte putin de trait…
-O nu…ai de gand sa…
-Daca nu fac asta acum va muri,o intrrupse Carlisle.
-Daca nu reusesti?
-Am reusit de doua ori trebiue sa mai reusesc o data., nu o pot lasa asa…a zis Carlisle.
Din cauza asta il cautam pe Edward sa ma ajute…
-Nu stiu cum ar putea Edward sa te ajute si oricum este la vanatoare…a zis Esme.
-Imi pare atat de rau ca trebuie sa fac asta…mi-a soptit Carlisle la ureche.
Ce?pentru ce ii parea rau? Apoi am simtit durerea cum inceteaza si cum incepe sa-mi arda gatul apoi arsura a coborat pe umeri,in brate,in piept,cap,picioaere…ce imi facuse? Ma adusese aici sa ma chinuie si mai tare? Am inceput sa urlu la cat de tare ma ardea…ar fi fost mai bine sa mor in frig decat sa mor arsa de acest foc dinauntrul meu…
-Auuuu..ma ardeee! Am strigat eu.
-Imi pare rau,imi pare foarte rau,se plangea Carlisle.
Am inceput sa ma zbat,sa tip…de ce ma chinuia asa?chiar nu avea mila de mine? Timpul trecea si arsura aceea devenea din ce in ce mai puternica.simteam sangele cum imi clocoteste in vene si focul era cel mai puternic in inima…ce imi facuse?
-Edward ce bine ca ai venit…Carlisle a gasit-o pe Rosalie Hale aproape moarta…se auzea vocea lui Esme de undeva de mai departe.
-Ce?! A inceput sa tipe Edward si a venit langa mine. Carlisle cum ai putut sa faci asta?
Sa faca ce…de ce nu imi spunea cineva odata ce se intampla si ma lasa sa ard? Oare Edward ma va salva din acest foc?
-Edward nu o puteam lasa sa moara..ar fi fost o pierdere prea mare…a spus Carlisle.
-Nu as putea niciodata sa fiu cu ea asa cum esti tu cu Esme. A spus Edward mai calm de data asta…Nu am placut-o niciodata,e asa superficiala.
Cum putea sa nu ma placa? Eram frumoasa si toata lumea ma placea el se credea asa frumos de nu ma placea? Dar nu ma puteam gandi la asta ca focul din mine a inceput din nou sa arda…mai puternic de data asta….
-Ajuta-ti-ma va rog am inceput din nou sa urlu…scoateti-ma din focul asta.
– Va trece draga mea..imi spuse Esme.
-Si plus de asta vezi cat sufera..a spus Edward. Crezi ca te va ierta vreodata.
Urma sa traiesc dupa asta?
-Da vei trai. Mi-a spus Edward raspunzandu-mi la gand. Si vei traim mult,foarte mult,VESNIC.
Cum sa traiesc vesnic cand ei ma ardeau de vie?
-Carlisle…explica-i ce va deveni! I-a spus Edward lui Carlisle.
-Pentru inceput…a spus Carlisle iti voi spune ce sunt eu: sunt un vampir. Ce era?un..vampir…vampirii nu exista.
-Ba da, exista a spus Edward raspunzandu-mi iar la intrebarea din gand. Asta suntem noi..eu,Carlisle si Esme suntem vampiri…noi ne hranim cu sange si suntem nemuritori.
-Draga mea,Carlisle te-a muscat si din cauza asta arzi pentru ca si tu vei deveni un vampir. Spuse Esme.
Ascultam ce spuneau ei si nu imi venea a crede…credeam ca delirez din cauza arsurii care era mai puternica cu fiecare secunda. Oare cand se va opri?

-Cat mai dureaza? L-a intrebat Carlisle pe Edward.
-Nu mult cred ca azi se va trezi. A spus Edward.
Mai imi spusesera o data ceea ce sun ei si ce voi deveni eu si incepusem sa-i cred…ma simteam mai puternica sa suport arsura care m-a chinuit timp de doua zile dupa spusele lor , arsura care se retragea usor-usor din varful degetelor si auzeam mai bine,mai clar…chiar incepusem sa-i cred ca voi deveni un vampir. Edward nu mai era asa nervos,Esme era intotdeauna langa mine ca si Carlisle care isi cerea scuze de fiecare data cand urlam la cat de tare ma ardea. Arsura se retragea spre inima unde focul inca ardea puternic,umanitatea mea inca lupta sa invinga acel foc dar intr-un final a cegat iar focul a ars pentru ultima data in inima mea mai puternic ca niciodata de am tipat iar si apoi s-a oprit de tot,si bataile inimii mele au incetat odata cu acel foc.