Capitolul 29: Sansa

Asta era sansa mea. Ultima sansa sa o conving pe Bella sa ramana umana,sper doar sa nu o sperie povestea mea…
Edward era plecatla vanatoare,acasa eram doar noi,fetele si Bella…azi urma sa-mi pun plnul in aplicare,sa-i spun Bellei totul despre mine si poate se mai gandea la ce avea sa faca…era complet cu capul in nori,nu se gandea la cosecintele transformarii ei n vampir,la partea proasta a acestei vieti,la suferinta,ea se gandise doar la eternitatea alaturi de Edward. Eu ii eram infinit recunoscatoare,ei si lui Alice, pentru curajul de care a dat dovada cand mi-a salvat fratele din mainile Volturilor,tocmai de asta nu voiam sa o las sa faca acest pas fara sa-mi auda parerea.
Am auzit-o din camera lui Edward cum de plangea la Alice ca nu era nevoie sa-i aduca un pat in camera,special pentru ea si ca ea voia sa iasa se se vada cu cainele,Jacob. Era asa amuzanta cand era nervoasa…avea dreptate Emm. Am auzit taraitul telefonului apoi vocea robotului telefonului lui Edward.
-Ooo…ursii grizzly ti se vor parea blanzi dupa ce-ti voi face eu cand vei veni acasa.
Spuse Bella la telefon si ma facu sa izbucnesc intr-un ras zgomotos,parca eram Emmett.
-Bine Bella. Te las sa dormi. Spuse Alice cu vocea ei inalta si in urmatoarea secunda am auzit usa trantindu-se.
-Imi place asa mult ca sta Bella la noi…vai de mine si ce pat super i-a luat Ed..trebuie sa-mi iau si eu unul la fel…nu pot sa cred ca nu-i place,lui Jazz i-ar place la nebunie,si mie,avem nevoie de un pat mai mare. Oricum bella e asa draguta cand se enerveaza,dar nici sa nu se gandeasca la o iesire cu cainele,am nevoie de Porche,e asa super,si galbenul acela…balmajea Alice fara oprire,am inceput sa apas cu degetul pe lielea fetei ei..ce faci?
-Caut butonul „STOP” sau macar”Pauza” am spus razand.
-Ha.Ha! foarte amuzant…a ramas putin cocentrata pe viitor. Nu ai de gand sa faci asta nu? Oups…vazuse.
-De ce nu?
-O sa o ingrozesti,va crede ca sa fii vampir ar fi cel mai oribil lucru.
-pentru mine e.
-Pastreaza-ti opiniile pentru tine. Rosalie e foarte trista povestea ta. De ce vrei sa=i faci asta?
-Dar,Alice,nu-i fac nimic rau. Plus de asta ea poate foarte bine sa nu ia in seama ce-i spun eu. Eu nu o oblig,doar incerc sa ii aduc mintea la cap.
-Sti ceva? Faci ce vrei. Dar sa nu vi la mine sa me rogi sa te scap de Edward ca nu o voi face. Considera-te avertizata.
-Avertizata?! Oho,Alice ma sperii.
-Mda..sunt cam infioratoare. Stiu…nu am ami facut shopping de 1 SAPTAMANA. Iti dai seama. Am nevoie de terapia ci shopping,moda s-a schimbat asa mult..te roog promite-mi ca dpa ce vin baieii mergi cu mine la cumparaturi. Te rog? A facut din nou fata ei de catelus…
-Stiu si eu…
-Bine..te scap de Edward. Mormai Alice.
-Surioara mea. Sigur ca merg cu tine la cumparaturi. Am spus imbratisand-o
-ce-mi place sa fac afaceri cu tine. A spus Alice si am inceput amundoua sa radem.
Esme era undeva prin casa,citea o carte,Alice facea planuri de cumparaturi iar eu incercam sa-mi aleg cuvintele pentru seara asta…dar nu le gaseam,era asa de greu sa povestesti ceva trist mai ales cand retraiai acele clipe,terifiant pentru mine,sper ca nu si pentru Bella,asta daca nu-mi doream sa mor in bratele lui Edward.
Lumina lunii imi lumina camera asa ca am decis sa ma duc acum pana nu adormea,altfel imi pierdeam ocazia. Am mers usor pe culoar si am batut incet la usa camerei lui Edward care era putin deschisa.
-Cine e? Se auzi vocea Bellei,dar avea capul in perna caci se auzea infundat.
-Rosalie. Pot sa intru?
-Sigur Rosalie. Intra. Spuse ea iar vocea i se auzea mult mai clar.
Am alunecat inauntru si am vazut-o pe Bella asezata pe canapea…deci nu avea de gand sa doarma in pat…mi-am stapanit un zambet si am continuar sa mera,lumina lunii imi calauzea pasii pacat ca nu-mi lumina si mintea,sa-mi gasesc cuvintele. Oricum asta era,ii voi spune tot.