Capitolul 28 : Scuze

Stateam ca pe ace asteptand ca Alice sa sune si sa ne spuna ca totul e bine,asa cum speram sa fie,altfel totul ar fi fost doar din vina mea si nu as fi putut trai cu o asemenea vina pe constiinta.
Telefonul mobil al lui Carlisle suna in sfarsit,era mai aproape de mine asa ca am raspuns.
-Alo,Carlisle? Se auzea vocea lui Alice din difuzor.
-Sunt eu,Alice…Rosalie.
-Ah..Rosalie…vocea ei era usor dezamagita. Vreau sa va anunt ca ne intoarcem din Volterra, in 2 ore vom fi in Seattle,sa vina cineva cu masina sa ne ia.
-Bine..si Alice?
-Da,Rose?
-Imi pare rau.
-Ar trebui. A spus si a inchis,facandu-ma din nou sa ma simt prost.
-Sunt pe drum,ar trebui sa mergem la aeroportul din Seattle sa-i luam.
In timp ce Carlisle pregatea masinile si eu stateam tot pe canapea,mi-a venit o idee,trebuia sa-mi cer scuze Bellei si lui Edward…Doamne a fost o greseala si atat,aveam nevoie ca ei sa ma ierte.
******************************************************************
mai erau exact trei minute pana ce avionul ateriza…nu incercam sa-mi pregatesc un discurs in minte pentru ca stiam ca nu sunt buna la asta. Jazz probabil ca a simtit ca sunt nervoasa si m-a calmat…nu voiam asta voiam sa stiu cat mai bine ce sentimente am fata de Bella,ca sa pot sa-mi cer scuze cu adevarat.
i-am vazut intr-un final…Edward o tinea pe Bella foarte aproape de el iar Alice mergea in spatele lor…pe fata Bellei se citea oboseala iar Edward era de necitit…probabil pendula intre ura fata de mine si dragostea fata de Bella,probabil voia sa ma rupa in bucati chiar in momentul asta.
m-am apropiat prima de ei si am imbratisat-o pe Bella,o simteam acum ca pe o prietena intr-adevar…iar daca ar fi putut sa ma ierte…
-Bella,imi pare asa de rau,nu am stiut. Imi cer mii de scuze fata de tine,si fata de tine Edward,am spus uitandu-ma la fratele meu.
-E in regula,scuzele sunt acceptate. Ce? De ce era asa altruista,adica meritam sa ma insulte putin,asa,ca pentru linistea mea sufleteasca. Dar nu,ea ma ierta,doar ca sa imi fie soarta mai grea cu Edward…
-Edward? Tu ma ierti?
Dar nu mi-a raspuns,bineinteles ca nu ma ierta,din cauza mea toti trei puteau sa moara,eram cea mai rea sora din lume. De fapt nici nu meritam sa ma ierte. M-am intors si m-am dus langa Emmett care m-a imbratisat strans si mi-a soptit prea incet pentru urechile oamenilor:
-Nu-i nimic iubito,te vor ierta,ai gresit si tu o data.
Am plecat acasa iar Edward si Bella s-au dus acasa la ea sa o lase la Charlie.
Dupa o ora si jumatate,Edward s-a intors… sper doar sa nu imi spuna ca nu mai vorbeste vreodata cu mine sau ceva de genul asta,voiam sa-mi cer scuze cum puteam mai bine dar chiar nu ma pricep la asta.
-Asa ar trebui sa-ti fac. Dar mi-e mila de tine…si eu am gresit ca am parasit-o pe Bella asa cum tu ai gresit ca m-ai informat gresit. Imi raspunse Edward la ganduri iar eu am ridicat privirea si am afisat cea mai dulce fata pe care o aveam…
-Deci…ma ierti?
-As putea…dar nu a apucat sa termine ce avea de spus caci eu i-am sarit in brate si l-am pupat pe obraz.
-Multumesc. Esti cel mai bun frate din Univers,nu merit un frate ca tine.
-Pai nu meriti dar ce sa fac m-am ales cu o sora ca tine si nu am cum sa te schimb. Mi-a spus si m-a pupat si el pe obraz. Oricum..eu ma schimb si ma intorc la Bella,am lasat-o pe jumatate adormita.
-Bine. Dar sa nu ii mai faci si alte probleme cu Charlie. Il avertia Carlisle.
-Da,tata. A raspuns Edward si a zburat la el in camera.
s-a inors in 5 minute si a plecat cu Volvo-ul lui la Bella acasa. Peste 2 ore Edward a intrat in casa,pe geamul din sufragerie,cu Bella in spate.
-S-a intamplat ceva? Intreba Carlisle.
-Nu…Bella va convoaca la o sedinta de familie.
Oare ce voia,sa-mi spuna ca e foarte suparata pe mine chiar daca mi-a zis ca m-a iertat sau era altceva. Ne-am dus cu toti la masa mare si ne-am asezat pe scaune.am incercat sa-i zambesc Bellei dar in zambetul meu trada timiditatea,imi era teama ca ea sa nu se razgandeasca. Bella mi-a raspuns la zambet dar tot putin timid…
-Ai cuvantul…spuse Carlisle catre Bella.
-Ei bine…incepu ea,sper ca Alice v-a spus deja totu ce s-a intamplat in Volterra –te rog nu spune „Si stiti ca totul e din vina lui Rosalie”. Te rog nu spune-
-Totul ,exclama Alice.
-Si ceea ce s-a intamplat pe drum?
-Si asta. Spuse Alice, si nu mintea timp de 2 ore si putin vorbise doar despre asta iar eu eram uimita prin cate au trecut dor din vina mea.
-Bine. Deci stim cu totii despre ce e vorba. Zise Bella. Astepta… deci,avem o problema. Alice le-a spus celor din familia Volturi ca voi deveni una de-a voastra. Au de gand sa trimita pe cineva sa verifice,si sunt sigura ca asta e un lucru rau, ceva ce trebuie sa evitam. Deci,acum asta va implica pe toti. Imi pare rau ca s-aintamplat asa. Dar daca nu ma vreti atunci eu nu va impun sa ma acceptati,indiferent de ceea ce vrea Alice.
Esme a vrut sa spuna ceva dar Bella a oprit-o.
-Lasa-ma sa termina. Toti stiti ce vreau. Si sunt sigura ca stiti si ceea ce crede Edward cred ca singurul mod corect de a decide este sa votati cu totii. Daca veti decide ce nu ma reti atunci…banuiesc ca ma voi duce in Italia singura. Nu vreau sa vina „EI” aici. Se vedea ca nu ii comvenea asta caci s-a incruntat.
Edvard maria usor sar Bella nu-l lua in seama,
-Deci luand in consideratie faptul ca nu vreau sa va pun in pericol pe niciunul dintre voi , vreu sa votati pentru sau impotriva transformarii mele in vampir.
-Un minut. Intrerupse Edward. Am ceva de adaugat inainte sa votam. Cu privire la pericolul la care se refera Bella. Nu cred ca trebuie sa fim extrem de nelinistiti.
-Vedeti voi,continua el uitandu-se la fiecare dintre noi,sunt mai multe mtive pentru care nu am vrut sa dau mana cu Aro la sfarsit. Exista ceva la care nu s-a gandit si nu vreau sa-i dau idei. A ranjit.
-Si anume? Interveni Alice –Volturii sunt prea increzatori,si pe buna drepate cand se decid sa gaseasca pe cineva,n-au niciun fel de probleme,iti amintesti de Demetri?se uita spre Bella.
-El gaseste oameni – acesta e talentul lui,de aceea il pastreaza. Acum,in tot timpul cat am fost cu ei,le-am cercetat creierele ca sa gasesc ceva care sa ne salveze,adunand cat mai multe informatii. Asa ca am vazut cum functioneaza talentul lui Demetri. E un cautator,un cautator de o mie de ori mai talentat decat James. Talentul lui e oarecum legat de ceea ce fac eu sau de ceea ce face Aro. Prinde…mirosul sau nu stiu cum sa spun,urma..mintii cuiva,apoi incepe urmaarirea. Poate sa o faca la o distanta imensa. Dar dupa micul experiment al lui Aro,ei bine…Edward dadu din umeri.
-Crezi ca nu vor reusi sa ma gasesca,a spus Bella sec.
-Sunt sigur de asta. O asigura Edward
-Si cum rezolva asta lucrurile?
-Evident Alice va fi capabila sa ne spuna can vor sa ne faca o vizita iar eu te voi ascunde. Vor fi neajutorati. Va fi ca si cum ar cauta acul in carul cu fan. Spuse Edward mandru de descoperirea sa si sigur pe sine.
Emmett a ranjit la el si Edward i-a rasuns tot cu un ranjet,probabil se gandeau la vreo lupta cu Volturii.
-Dar te pot gasi pe tine. I-a spus Bella.
-Pot sa am grija de mine.
Emmett a inceput sa rada si s-a intins peste masa ca sa bat pumnul cu Edward:
-Un plan excelent , frate. Spuse iubitul meu plin de entuziasm.
-Nu. Am spus printre dinti.
-Cu siguranta nu. A fost Bella de acord cu mine.
-Dragut. Spuse Jazz cu vocea aprobatoare.
-Idiotilor. Murmura Alice
Esme nu a zis nimic,doar se uita urat la Edward…doamne cum sa se puna cu Volturii? Erau nebuni? Voiau sa moara sau ce?
-Foarte bine. Edward v-a propus o alternativa pe care s-o luati in calcul. Hai sa votam. A zis Bella cu raceala uitandu-se mai intai spre Edward.
-Vrei sa fac parte din familia ta? El a privit-o cu duritate.
-Nu in modul acesta. Ramai o fiinta omeneasca. Aveam un aliat.
-Alice?
-Da.
-Jasper?
-Da. Ce? Ma bazam pe votul lui pentru a o pastra pe Bella umana.
-Rosalie?
Am ezitat,nu stiam ce sa spun. Am inceput sa-mi musc buza de jas asa cum faceam mereu cand ezitam…nu o voiam vampir,o voiam umana iar ea facea o mare greseala renuntand la umanitate.
-Nu. Am raspuns.
Bella s-a intors vrand sa treaca mai departe dar am oprit-o ridicand ambele maini cu palmele inainte.
-Lasa-ma sa-ti explic. Nu am nimic impotriva sa-mi fi sora. Doar ca…nu aceasta este viata pe care as fi ales-o pentru mine insami. As fi vrut sa fi fost cineva,acolo sa voteze –nu- pentru mine. Asa i-am spus exact motivul meu si speram din tot sufletul sa ma asculte si sa inteleaga ca viata asa nu e asa perfecta. Edward se uita la mine,intelegand ce am vrut sa pun si fiind de acord cu mine,Bella a dat din cap se s-a intors catre Emmett.
-La naiba,da. A ranjit. Putem gasia alt motiv sa ne luam la bataie cu Demetri asta.
Mda..ca de obicei nu era de acord cu mine,am marait dar prea incet ca Bella sa ma auda,ea s-a intors catre Esme.
-Da,normal,Bella. Deja ma gandesc la tine ca prte din familie.
-Multumesc Esme,a spus Bella incet. Apoi s-a intors catre Carlisle.
Carlisle nu se uita la Bella ci le Edward.
-Edward?
-Nu,marai Edward cu maxilarul incordat si dezvelindu-si dintii.
-E singura cale care are sens. Ai ales sa nu traiesti fara ea iar asta nu-mi da nicio alta optiune. Insista Carlisle.
Edward i-a dat drumul Bellei de la mana si a iesit furios din camera maraind.
-Banuiesc ca sti care e votul meu. Spuse Carlisle.
-Multumesc,murmura Bella.
Din camera de alaturi mai auzeam inca maraielile lui Edward si injuraturile prea incete apoi am auzit sunetul facut de cristalul care se zbrobea de pode….era foarte nervos.
-Asta e tot ce-mi trebuia. Multumesc. Pentru ca vreti sa fac parte din familia voastra. Si eu am aceleasi sentimente fata de voi,a spus Bella repede. Da..probabil ea ma ura pentru ceea ce facusem.
Esme s-a dus langa ea intr-o fractiune de secunda si a imbraisat-o,acum nu ma mai uital le ea ma uitam in jos la mainile mele albe si speram ca ea sa se mai gandeasca la decizia luata.
-Draga mea Bella,am auzit-o pe Esme.
-Alice , Unde vrei sa facem asta? Intreba Bella
-Nu! NU! NU. Se rasti Edward,captandu-mi atentia,intrand in camera. Esti nebuna? I se adresa Bellei. Ti-ai pierdut complet mintile?
Bella s-a dat inapoi acoperindu-si urechile cu mainile,exact ca un copil mic.
-Bella incepu Alice cu vocea nelinistita. Nu cred ca sunt pregatita pentru asta.
-Mi-ai promis…se lamenta Bella.
-Stiu da…Pe bune,Bella. Nu am nicio idee cum sa fac sa nu te omor.
-Poti sa o faci. Am incredere in tine. O incuraja Bella. Edward marai iar Alice scutura din cap .
-Carlisle? Se agata Bella de cuvantul lui.
Bella o intoarse pe Bella su fata spre el iar mana ii era intinsa catre Carlisle,care il ignora.
-O pot sa o fac. Nu ezista riscul sa imi pierd controlul. Spuse Carlisle cu fata increzatoare iar eu incepeam deja sa ma enervez.
-Suna bine. Spuse Bella cu maxilarul in mana lui Edward,eu voiam sa strig foarte tare ca nu e bine,sa se gandeasca si la ce pierde,la viata pe care ar putea sa o aiba.
-Stai putin,sasai Edward. Nu trebuie sa fie chiar acum.
-Nu exista niciun motiv pentru care nu ar trenui sa fie acum suse Bella.
-Ma pot gandi la cateva.
-Sigur ca poti ii spuse Bella lui Edward,acum da-mi drumul.
-In aproximativ trei ore Charlie va fi aici sa te caute si nu m-ar mira sa implice si politia.
-Toti trei…murmura Bella…nu intelegeam ce vrea sa spuna cu chestia asta.
-Ca sa ramanem in continuare nedescoperiti,spuse Edward uitanduse catre Carlisle si purtand din nou o conversatie mintale., acum,sugerez sa amanam discutia asta, cel putin pana cand Bella termina liceul si se muta din casa de la Charlie.
Perfect voi avea ocazi sa-i spun povestea mea si poate asa se razgandeste…oups,citittorul de minti…”No me ensenaste como estar sin ti,ni que le digo yo e heste corazon,si tu te ..” am inceput sa fredonez in minte o melodie,prima care mi-a venit in cap” Thalia-No me ensenaste.” Edward s-a uitat putin la mine apoi a intors capul catre Carlisle.
-E o solicitare rezonabila,Bella,spuse Carlisle.
Bella a ramas pe ganduri,apoi a strans din buze:
-Ma voi gandi la asta,a promis ea.
Edward s-a mai relaxat ,maxilarul i s-a mai desclestat apoi i-a spus Bellei”
-poate ar trebuui sa te duc acasa acum. Charlie s-ar putea trezi mai devreme.
-Dupa absolvire? L-a intrebat Bella pe Carlisle.
-Ai cuvantul meu. Ah…promisese,ara clar ca va face acest lucru,doar era Carlisle.
Bella a inspirat abac dupa care s-a intors catre Edward.
Edward a luat-o repede pe Bella in spate si a zburat cu ea prin spate,inainte sa mai apuce Carlisle sa mai promita ceva. M-am ridicat si eu nervoasa de le masa si m-am indreptat spre sufragerie,ii auzeam pasii apasati ai lui Emmett in spatele meu.
-Iubita mea,ce e cu tine?
-Ce e cu mine? Mai si intrebi,nu vezi ca sunt nervoasa,sunt suparata ca Bella renunta la umanitate pentru a fi una de-a noastra,tu stii cat sufar eu si cat sunt de inversunata ca cineva sa nu renunte asa,pur si simplu la umanitate doar ce sa fie una de-a noastra,stii ca eu mi-as da nemurirea pentru a fi iar om,mi-as da frumusetea pentru a pute avea un copil iar tu intrebi ce e cu mine? Ti se pare normal ce se intampla?
-Iubito dar sa fi vampir e un lucru super tare.
-Mda pentru tine. Nu si pentru mine.
Nu imi dadusem seama ca Esme ascultase discurasul meu pana nu veni si ma imbratisa.
-Draga mea,incearca sa te resemnezi,nu poti trai asa.
-Nici nu vreau sa triesc Esme,vreau doar sa fiu fericita,sa am un copil.
-Poti adopta.
-Vreau copilul meu,sange din sangele meu,pe care sa-l tin in pantece,pe care sa-l alaptez si de care sa am grija pana va avea si el copii la randul sau iar eu voi fi o batrana incaruntita, si voi sta sa am grija de nepoteii mei, asta vreau. Intelegi?
-Cum sa nu inteleg draga mea? Asa ma simt si eu,dar nu se poate,si Bella chiar il iubeste pe Edward,asta e o dovada de iubire. Tu de ce l-ai salvat pe Emmett?
-Pentru ca m-am indragostit de el,dar asta nu e la fel,Emmett nu ar mai fi trait.
-Si crezi ca daca Bella ar muri,Edward ar mai vrea sa traiasca? Pune asa problema.
-Bine,pare rational. Acum,ma scuzi dar as vrea sa fiu putin singura.
-Sigur.
Am zburat pe scari si in 2 secunde eram deja acolo,in intuneric,singura ,doar eu si gandurile mele.