Capitolul 10: Emmett

Alergam spre sursa mirosului cere era din ce in ce mai aproape. Am ajuns intr-o poienita unde mirosul era cel mai puternic. In partea de nord a poienitei era un urs care tocmai ataca un barbat caruia nu am putut sa-i vad fata. Soarele stralucea pe pielea mea ca diamantele,lucru care l-a facut pe urs sa-si ia ochii de la prada sa si sa se uite la mine. La fel a facut si barbatul atacat. Cand l-am vazut nu am mai tinut cont de nicio sete si am rams locului holbandu-ma la el: era umbracat intr-o pereche de pantaloni de camuflaj si un tricou asemanator,avea parul brunet si carliontat,avea o expresie inocenta care arata asa de neobisnuita langa trupul lui musculus si desi tipa de durere facea nicre gropite in obraji minunate,era barbatul cu chip de inger,era barbatul pe care mi-l dorisem mereu.mi-a amintit de micul Henry al Verei asa ca nu am putut sa-l las sa moara. Mi-am luat avant si intr-o secunda eram pe partea cealalta a poienitei impingandu-l pe urs de pe barbatul cu chip angelic.ursul era foarte mare,probabil un grizlly si era nervos. A incercat sa ma raneasca cu laba stanga dar nu a reusit si daca tot imi era sete am decis sa-l musc. In timp ce gustam sangele ursului mirosul sangelui uman imi invada mintea…dar nu aveam voie sa imi omor alesul.
Am secatuit ursul de sange dar mirosul de sange uman inca era puternic,am incercat sa nu mai respir –Carlisle imi spusese ca nu era nevoie sa respir- dar trebuia sa-l intreb pe barbatul acela cum se simte asa ca am luat o gura mare de aer si m-am aplecat la el,gatul imi lua foc oricum.
-Cum te simti,ce te doare? Am intrebat eu ingrijorata si s-a dus si resursa mea de oxigen.
-Maaa dddoarre ttott corpul… a spus el cu vocea stinsa dar totusi suava pentru un om. A zambit putin facand gropitele lui minunate. Mmmultuumesc….auuuuuuuuuuuuu!
Ii auzeam inima cum incetineste. Nu,nu putem sa-l las sa moara,trebuia sa fac ceva…nu puteam sa-l musc,nu as fi rezistat….Carlisle..asta era solutia. L-am prins de maini si l-am pus in spate,i-am incrucisat picioarele in jurul raliei mele si mainile in jurul gatului meu…o,minunat,mana ii sangera. Mi-am rupt bluza alba de pe deasupra,ramanand itr-un tricou albastru si i-am bandajat mana. Am luat-o la fuga in cea mai mare viteza spre casa lui Carlisle.
-Hey, un-de mer gem? A intrebat gafaind ingerul insangerat.
-Pastreaza-ti energia pentru a supravietui. Am spus eu printre dinti.
Sangele imi pata bluza alba emanand un miros dulce chiar aproape de nasul meu. Veninul imi umplea gura dar nu puteam ceda. Trebuia sa rezist pentru el asa cum inima lui trebuia sa mai bata pentru mine. Erau zece mile din locul unde il gasisem pe el pana la casa lui Carlisle. Alergam foarte repede in timp ce inima lui batea si mai incet iar gatul imi ardea cu putere. Mai erau aproximativ doua mile si speram ca Edward sa-mi auda gandurile.
-„Edward, am gasit un om,Edward sangereaza, nu mai rezist. E pe moarte cand ajung acasa vreau ca Carlisle sa fie pregatit sa-l transforme. Edward ma auzi…EDWAAAAAAAAARD.” daca ma auzea asta sigur ii daduse o durere puternica de cap.
Mai aveam putin pana acasa si inima ingerului incetinea din ce in ce mai mult la fel si arsura din gatul meuera mai puternica. Am intrat in casa aproape darmand usa si am inceput sa tip:
-Carlisle,Edward,Esme,ajutati-ma!
-Adu-l sus. A strigat Edward.
Am urcat scarile si am intrat intr-o camera alba.
-Pune-l pe pat, a zis Carlisle.
Am asezat ingerul pe pat si am inceput din nou sa tip si sunt sigura ca daca as fi putut sa plang as fi plans acum de felul in care putea sa arate acest inger.
-Carlisle,fa ceva. Moare,uite,MOARE!
-Scoate-o de aici Esme. Nu cred ca vrea sa vada asta. A spus Carlisle ingrijorat.
-Lasa-ma putin. I-am spus lui Esme.
m-am apropiat de inger si i-am soptit la ureche ca imi pare rau ca ii fac asta si ca trebuie sa traiasca pentru mine,pentru noi. Api l-am satutat incet pe buze. Simteam ca gatul imi lua foc asa ca am iesit imediat di namera,urmate de Esme. M-am oprit jos,in living si m-am asezat pe canapea,impietrita.
-Chiar iti place de el? M-a intrebat Esme zambareata.
Am ignorat intrebarea si i-am pus alta.
-Crezi ca va reusi?
-Acum are mai multa experienta…sunt sigura ca va reusi. A spus Esme increzatoare. Dar totusi iti place de el? A repetat ea intrebarea.
-Daca imi place? Il iubesc.este copilul pe care nu il voi avea niciodata si barbatul pe care mi l-am dorit mereu. Am spus eu sentimentele mele de neincredere transformandu-se in ceva mai frumos si mult,mult mai puternic.
-Inca nu-l cunosti. Poate nu e asa cum crezi. A spus Esme incercand sa ma faca sa nu am prea multe iluzii daca se va termina prost.
-Stiu ca va fi bine. Daca eram indeajuns de desteapta cand eram umana si as fi stiut ce vreau de la viata,l-as fi cautat pe el. El e tot ce mai pot cere de la viata asta noua inafara de un copil. Am spu eu fericita.
De la etaj se auzi un urlet de durere. Era ingerul meu,il ardea eram sigura.
-Faceti ceva…sa nu-l mai doara,va rog. Am tipat eu.
Nu voiam sa-mi aud ingerul suferind. De sus, aparu intr-o secunda Edward.
-Carlisle i-a administrat niste morfina dar se pare ca trebuia inainte de a-l musca. Ceninul a anihilat-o imediat dar se are ca pe el nu il arde asa tare. A avut si morfina efectul ei…acum ne ramane decat sa asteptam.
mi-am lasat capul in maini si doream ca timpul sa treaca mai repede,ca ingerul meu sa nu mai sufere. Si sa deschida ochii cat mai repede. Sa fim impreuna pentru totdeauna.